Trei istorici contrazic versiunea procurorilor militari care în rechizitoriul la Dosarul Revoluției nu aduc nici măcar o singură acuzație Securității.
Andrei Ursu (cercetător asociat la CNSAS), Roland O. Thomasson (cercetător independent din SUA) și Mădălin Hodor (istoric) susțin în volumul ”Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității din decembrie 1989” că Securitatea comunistă a împușcat cu intenție români chiar și după fuga dictatorului Nicolae Ceaușescu și răsturnarea regimului comunist.
Acestia spun că securitatea tras în oameni nevinovați intnentionat cu scop politic. Istoricii spune despre respectivii securiști că pot fi încadrați cu ușuriunță drept “teroriști” au acționat inițial după un plan pus la cale de Nicolae Ceușescu și capii Securiății („lupta de rezistenţă pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic”).
Mai exact, cei tre istorici spun în volumul lansat că inițial Securitatea a încercat / sperat să-l readucă pe Ceauşescu la putere, ulterior planul a fost modificat și Securitatea a acționat ”pentru a se infiltra în noua conducere şi a‑şi asigura menţinerea în noile structuri de forţă”.
”Teroriştii au existat, au fost văzuţi, fotografiaţi, unii arestaţi sau chiar ucişi de armată, au făcut parte dintr‑o reţea a Securităţii, au acţionat conform unui plan şi au avut motive bine stabilite, au făcut atât victime directe, cât şi indirecte, prin acte de diversiune. Iar Securitatea a încercat (în mare parte cu succes) să şteargă urmele încercării de contra‑revoluţie camuflată, acreditând ulterior, pe scară largă, o realitate paralelă, disculpantă pentru sine, a istoriei – însângerate şi eroice – a Revoluţiei Române”, mai spun autorii.
