Un tribunal din Washington a decis că Iranul trebuie să îi plătească 180 de milioane de dolari jurnalistului de la Washington Post Jason Rezaian, care a stat închis fără nicio vină timp de 1 an și jumătate într-o închisoare din capitala țării islamice. Pe durata acestei perioade jurnalistul a îndurat o serie de neplcăeri și umilințe, acesta fiind amenințat deseori cu decapitarea, privat de somn și supus și altor alte rele tratamente.
Jurnalistul americano-iranian, care se afla la Teheran, a fost arestat împreună cu soţia sa pe 22 iulie 2014, atunci când Iranul tocmai acceptase negocieri internaţionale privind programul său nuclear. Soţia sa a fost eliberată după două luni de detenţie. Acuzat de „spionaj” în favoarea SUA, el a petrecut 544 de zile în închisoarea Evin, în nordul Teheranului, unde a suportat rele tratamente, fiind privat de somn şi ameninţat că va fi decapitat.
Împreună cu alţi trei prizonieri americani, el a fost schimbat în favoarea altor şapte iranieni reţinuţi în Statele Unite. Eliberarea sa a avut loc pe 16 ianuarie 2016, în prima zi a aplicării Acordului de la Viena care ar trebui să garanteze caracterul pacifist al programului nuclear iranian, denunţat mai târziu de Donald Trump.
„Iranul l-a arestat şi l-a închis pe Jason pentru a creşte presiunea în privinţa negocierilor în curs cu Statele Unite”, a subliniat judecătorul Richard Leon în decizie. „A lua un om ostatic şi a-l tortura pentru a-ţi asigura un atu în negocieri este ruşinos, merită o pedeapsă” şi trebuie ca Iranul să fie „împiedicat” să mai aibă un astfel de comportament, a adăugat el, stabilind despăgubiri de 180 de milioane de dolari pentru jurnalist, mama şi fratele său care s-au alăturat plângerii.
Jason Rezaian a povestit în februarie pentru AFP că s-a simţit ca un „pion” în jocul de şah mondial. „Tratat ca un iranian şi tranzacţionat ca un american”, a spus el.
Iranul, care nu recunoaşte dubla naţionalitate, arestează în mod regulat cetăţeni cu acest statut. Republica islamică neagă faptul că s-ar fi folosit de acest fapt pentru a face presiuni în jocul diplomatic, dar recunoaşte că pot fi obiectul unor tranzacţii.
