Sotia muncitorului decedat in urma explizeiei de vineri dupa amaiza de la Petromidia a scris un mesaj pe pagina sa de facebook despre drama pe care o traieste dupa pierderea sotului sau cu care avea un copil mic.
“Posibil că aşa se face, posibil că asta e ca atunci când te întâlneşti cu cineva pe drum, îl întrebi „ce faci”, dar nu mai aştepţi răspuns la întrebare pentru că ştii că va răspunde cu <>. Aşa şi acum cu întrebarea <> Sau aia <>… Eu personal cred că ei nu ştiu ce zic… Într-adevăr, e nevoie de ajutor, dar cam atunci când nimeni nu e disponibil, cam atunci când voi ăştia cu ajutorul v-aţi pus la somn şi aţi pus capul pe perna liniştiţi sau sunteţi deja la al treilea vis. Ziua e bine, e mai linişte în suflet, sunt mulţi oameni în jur, toată lumea vorbeşte, e acel furnicar de care nici gândurile nu ţi le auzi, ziua o pot numi un fel de „amortizor al durerii”… Daaaaar pedeapsa vine noaptea. Cică noaptea ar trebui să fie un sfetnic bun, vă zic eu, nu, nu e! Noaptea e acel moment când se închid uşile şi acele sute de mâini întinse cu ajutoare dispar în ceaţă. Noaptea e acel moment când nu îţi mai aparţii, când vrei să plângi şi să ţipi până ar începe să îţi sangereze corzile vocale de durere, dar nu poţi pentru că te temi să nu trezeşti şi sperii copilul şi ajungi în punctul în care eşti nevoit să ţipi, să urli şi să plângi în şoaptă…P.S. aşa arată iadul!!!”, a postat femeia.
